În Statele Unite, în timpul blocajului guvernamental care a durat mai bine de două săptămâni, s-a vorbit mult de efectele disputelor între politicieni asupra populației: de la bolnavi de cancer fără acces la tratament, la familii ale militarilor fără ajutoare pentru înmormântarea celor decedați, la o epidemie de salmonella pe fondul lipsei controalelor inspectorilor sanitari. 

Imaginea blocajului a devenit însă fotografia asta, în care un puști cu o căciulă în formă de maimuță e cățărat pe gardul de la grădina zoologică din Washington DC. Cu spatele la cameră, ținându-se de gratii, copilul stă fix sub afișul care zice că la ZOO e închis temporar. 

Fotografia a fost distribuită și redistribuită pe rețelele de socializare și a fost văzută de milioane de persoane. În timp ce familia puștiului dorea să-și păstreze anonimatul, comentatorii s-au împărțit în două: fie deplângeau soarta “copilului trist de la ZOO”, fie îi acuzau pe părinți de șantaj emoțional.

În fapt, lucrurile au stat cu totul altfel. Whit, băiatul de un an și jumătate al lui Justin și Lauren Earley, era cât se poate de fericit în ziua cu pricina, iar fotografia făcută de Justin ar fi trebuit să rămână privată, împărtășită doar rudelor și prietenilor. Doar că în era internetului, lucrurile nu sunt chiar așa de simple, iar bulgărele pornit după ce poza a devenit publică s-a rostogolit repede la vale și nu a mai putut fi oprit. 

Am spus povestea fotografiei, așa cum și-o amintesc părinții lui Whit, într-un reportaj difuzat săptămâna trecută la emisiunea Foto FM de la Radio România Cultural. 

Mai mulți români din Washington D.C. sunt nemulțumiți că premierul Victor Ponta nu s-a întâlnit cu reprezentanți ai comunității de români din Statele Unite în cadrul vizitei de săptămâna aceasta.

Bogdan Banu, președintele Asociației Studenților și Tinerilor Profesioniști Români din D.C., a organizat și a participat la mai multe astfel de întâlniri cu politicienii români în ultimii ani. Într-un scurt interviu, mi-a spus că e prima oară când vede o astfel de lipsă de transparență. 

Bogdan Banu: Eu sunt în Washington de 14 ani și am avut ocazia să fiu implicat direct sau indirect în vizite oficiale la nivelul ăsta care au avut loc în perioada asta, inclusiv Băsescu, Iliescu, chiar și vizita primului ministru Victor Ciorbea, care a venit aici acum zece ani. În toate vizitele care au avut loc înainte, au avut loc fie întâlniri cu comunitatea, fie întâlniri publice. Vizita asta din punctul de vedere al comunității a fost complet invizibilă aici la Washington. Nu s-a văzut nimic, nu a fost anunțat nimic, nici măcar pe canale neoficiale, ca să nu vorbim de canalele oficiale ale ambasadei. 

O organizație de cercetare în domeniul politicilor publice, Democracy Institute, a publicat ieri, în Washington DC, un raport în care susține că Statele Unite riscă să-și piardă aliatul, pe România, în favoarea Rusiei. 

"Premierul Ponta, care va veni la Washington peste câteva zile, pare să aibă o atitudine cu adevărat pro-occidentală. Cu toate acesta el, și cei care îi împărtășesc punctul de vedere,  sunt supuși unor presiuni în creștere, venite atât din interiorul, cât și din afara țării, pentru a merge pe o altă cale.", a susținut autorul raportului, Patrick Basham. 
 
Argumentul lui Basham este că România trebuie să aleagă politici care ori o vor îndrepta spre Vest, spre prosperitate economică, ori spre Est, spre sărăcie. Autorul ia ca studiu de caz proiectul de la Roșia Montană, despre care susține că este în mod clar în beneficiul României. Ba mai mult, că adoptarea proiectului va semnala, în sfârșit, că România este deschisă investițiilor. 

Raportul are doar cuvinte de laudă la adresa activității premierului Victor Ponta, care este de altfel singurul politician român menționat în document. El este descris drept tânăr, dinamic, orientat spre reforme, dornic de consens și având o asemănare "stranie" cu Tony Blair. Ponta vorbește în numele majorității, în numele românilor obișnuiți, "nesofisticați", și este mai puțin pe placul studenților și elitei de la Cluj și București, se arată în raport. 

L-am întrebat, prin urmare, pe Patrick Basham ce l-a făcut să scrie despre România, de ce în raport nu apare niciun element critic la adresa premierului și dacă nu este vorba de fapt de lobby. Mi-a răspuns așa:

Românii de la New York protestează împotriva proiectului de la Roșia Montană cam de când au început și manifestațiile în țară. Din câte mi s-a zis, se strâng în general 20-30 de persoane. Au fost la Consulatul României, în fața sediului Organizației Națiunilor Unite, la o întâlnire a comunității cu ministrul de Externe, Titus Corlățean. Ieri au ajuns și la John Paulson, unul din principalii acționari ai companiei canadiene Gabriel Resources, cea care dorește să extragă aur de la Roșia Montană.

Pe la ora prânzului, cam zece protestatari s-au strâns în fața locuinței miliardarului Paulson, situată în apropiere de Central Park din New York. Fiind mai puțin de 20 de persoane, spuneau că n-au nevoie de autorizație. Știau însă că n-au voie să scandeze, așa că, după ce și-au întins afișele și pancartele în fața casei lui Paulson, s-au limitat la a explica trecătorilor de ce sunt acolo.

La un moment dat, au sunat la interfon și au vorbit scurt cu John Paulson. Miliardarul le-a cerut să-l caute la serviciu, nu acasă. “O să mergem și la birou. Nicio problemă.”, a spus cineva.

N-a durat mult și au apărut două mașini de poliție. Un ofițer le-a zis protestatarilor că n-au voie să stea în fața locuinței și i-a îndemnat să se mute pe o stradă din apropiere, lângă parc. Ca un făcut, era și un polițist român în echipaj. (Mi-a zis că ar fi coincidență.) 

Familia baschetbalistului american Chauncey Hardy, decedat în România în urmă cu doi ani, cere amânări în procesul deschis în Statele Unite împotriva agresorului lui Hardy și a unor instituții din România.

Solicitarea vine după ce judecătorul a propus respingerea cazului ca urmare a lipsei unei acțiuni în ultimele șase luni. 

Mama baschetbalistului american, Olamae Hardy, a deschis procesul din Statele Unite anul trecut. Ea a chemat în instanță pe agresorul fiului său, Ionuț Tănăsoaia, clubul din Giurgiu la care evolua baschetbalistul, Federația Română de Bachet, pe agentul lui Chauncey, Theo Matthew Evans, Spitalul Județean Giurgiu, unde a fost tratat jucătorul după altercație și pe cei doi medici care l-ar fi examinat.

Procesul se judecă la o curte din statul Connecticut. Printre motivele invocate în plângerea depusă în instanță e lipsa de încredere în justiția din România. 

Avocatul familiei lui Hardy susține de asemenea că baschetbalistul nu a fost informat în momentul în care a semnat contractul cu echipa din România de posibilele pericole la care se expune și de atitudinea antiamericană și antiafroamericană a unor români.

Îl citesc de ceva timp pe Ta-Nehisi Coates, senior editor la The Atlantic. Scrie despre cultură, politică și teme sociale. S-a făcut remarcat în special pentru articolele legate de problemele afro-americanilor, percepțiile la adresa acestora și modul în care tensiunile rasiale încă se fac simțite în societatea americană.

Coates este unul dintre jurnaliștii care au urmărit cu mare atenție cazul de anul trecut al adolescentului de culoare Trayvon Martin, ucis într-o încăierare în statul Florida. E vorba de un caz complicat, care a fost intens dezbătut în Statele Unite și a redeschis discuția despre discriminare rasială. Cel care l-a împușcat pe Trayvon, George Zimmerman, e un bărbat de 28 de ani, pe jumătate alb, pe jumătate hispanic, care făcea parte dintr-un grup civil ce asigura paza în cartier. 

Incidentul a avut loc pe 26 februarie 2012. Ce se știe e că în seara aceea, în timp ce patrula cu mașina prin cartier, Zimmerman l-a văzut pe Trayvon, i s-a părut suspect și a sunat la poliție. Deși i s-a spus să stea în mașină, Zimmerman a coborât și l-a urmărit pe Trayvon. Acesta din urmă era neînarmat și avea o glugă pe cap. Venea de la cumpărături cu o plasă de bomboane și o sticlă de ice tea.

A existat o confruntare între cei doi, iar împrejurările în care Trayvon a fost împușcat sunt neclare, pentru că nu există martori. Acuzatorii lui Zimmerman au spus că totul a pornit de la faptul că acesta, văzând un tânăr de culoare cu glugă pe cap, a presupus că e vorba de un infractor sau cel puțin o persoană cu intenții rele. Zimmerman pe de altă parte a spus că se afla în legitimă apărare. 

Ceea ce s-a întâmplat săptămâna asta în Boston pare un decupaj dintr-un film de acțiune hollywoodian. 

Ce am găsit acolo sunt însă oameni care, chiar dacă au fost doborâți, s-au ridicat imediat în picioare. Oameni care, orice-ar fi, cred în mai bine. 

Când am intrat cu mașina în Boston la patru noaptea, la 13 ore după atacuri, orașul era pustiu. Mașini de poliție cu girofarele pornite blocau o intrare de pe centură spre centru. În rest, liniște.

A doua zi, la șapte dimineața, primii oameni pe care i-am întâlnit, într-un cartier de la marginea orașului, scoteau gunoiul în stradă și mergeau la biserică. Erau somnoroși, fără chef de vorbă. În aerul răcoros al dimineții, păsările ciripeau de zor în fața caselor, în timp ce oamenii întorceau privirea de la mine când mă vedeau în mână cu un microfon.

Prima care mi-a vorbit a fost o doamnă de vreo 50 de ani care abia ieșise din casă. Mi-a răspuns monosilabic, de parcă îi părea rău că n-a apucat să fugă de mine în timp util. N-a vrut să-mi spună cum o cheamă.

Săptămâna trecută, principalii lideri conservatori din Statele Unite s-au reunit, în apropiere de Washington DC, pentru a discuta despre cum pot îndrepta țara spre ceea ce consideră că este direcția corectă. Timp de trei zile politicieni republicani de marcă au ținut discursuri în care și-au prezentat viziunea despre America viitorului (a se citi cea de după alegerile din 2014 pentru Congres și, mai ales, cea de după alegerile pentru Casa Albă din 2016).

Printre politicienii care au urcat pe scenă la CPAC 2013 (The Conservative Political Action Conference): fostul candidat la președinție Mitt Romney, Paul Ryan, cel pe care Romney l-a ales să-i fie alături în cursa prezidențială de anul trecut, Sarah Palin, care a candidat în 2008 alături de John McCain, și Marco Rubio, una dintre tinerele speranțe ale republicanilor pe care aceștia mizează și pentru că le poate aduce voturi din partea populației latino.

N-a lipsit nici președintele Asociației Naționale a Deținătorilor de Arme, Wayne La Pierre, care a profitat de ocazie pentru a susține, din nou, dreptul americanilor de a avea arme. La Pierre a avut unul dintre discursurile cele mai aplaudate și a ridicat sala în picioare de mai multe ori.

Cel mai așteptat moment a fost discursul lui Mitt Romney, primul susținut de liderul republican la un asemenea eveniment după ce a pierdut alegerile pentru Casa Albă. Romney a fost criticat în mai multe rânduri pentru că nu ar fi „suficient de conservator”, pentru că și-a schimbat poziția față de diverse teme, dar la CPAC publicul a părut să-l iubească.

Dacă evenimentul avea ambiții de a trasa și o linie de reformă pentru Partidul Republican, pentru care alegerile din noiembrie au indicat clar că, fără să-și ajusteze politicile sociale, va pierde masiv voturi, în cele din urmă conferința a fost mai degrabă doar o portavoce pentru valorile conservatoare. Unii politicieni au îndemnat la o atenție sporită față de problemele clasei de mijloc, însă cei mai mulți dintre cei prezenți, fie că au urcat pe scenă sau nu, au spus că Partidul Republican n-are nevoie de „noi idei”.

Ca la orice adunare de acest gen din Statele Unite, evenimentul a strâns laolaltă și tot felul de indivizi excentrici. Ca să vă faceți o idee, i-am filmat și fotografiat pe unii dintre ei.

Baza americană de la Guantanamo, cunoscută pentru închisorile în care au fost aduși sute de presupuși teroriști și care funcționează de mai bine de 11 ani, nu este doar un controversat centru de detenție. Terenul închiriat de americani de la cubanezi la începutul secolului trecut a rămas și un important centru naval. 5.400 de militari și civili locuiesc în prezent acolo.

O parte a bazei arată ca un oraș american în miniatură. Statele Unite și-au exportat cultura în acest teritoriu cubanez, aflat la aproape 650 de kilometri de orașul Miami din Florida, și fac tot posibilul pentru a le oferi celor din bază confortul necesar.

Am povestit despre cum arată Guantanamo în reportajul de mai jos, difuzat de Radio România Actualități. 

După ce-l ascultați, vizitați și galeria foto. Acestea sunt o parte dintre locurile și lucrurile pe care le-am văzut și am avut voie să le fotografiez.

UPDATE (07.03.2013): Am cerut Casei Albe o fotografie oficială de la vizita președintelui Obama la Florinel Enache. Tocmai ce mi-au trimis-o. A fost făcută de Pete Souza, fotograful oficial al Casei Albe.  

Descrierea fotografiei făcută de Casa Albă:

President Barack Obama talks with ISAF soldier Florinel Enache in the Medical Surgical Unit at the Walter Reed National Military Medical Center in Bethesda, Md., March 5, 2013. An interpreter, Lilly Pierce, stands with them. (Official White House Photo by Pete Souza)

Mai jos găsiți textul inițial al postării:

Președintele american Barack Obama l-a vizitat ieri pe militarul român Florinel Enache, internat într-un spital din Statele Unite. 
Plutonierul adjutant român a fost grav rănit în Afganistan anul trecut și este tratat de peste nouă luni la spitalul militar Walter Reed, din apropiere de Washington DC. 

Întâlnirea între militarul român și președintele american a avut loc în cadrul unei vizite mai largi a lui Barack Obama la militarii americani internați la Walter Reed. 

Lilly Pierce, o voluntară care îl ajută pe Florinel Enache de când acesta a ajuns în Statele Unite, mi-a povestit cum a decurs vizita.